24H

Ah vine sfarsitul lumii si eu am atatea de facut!

Sa spal vasele, sa pun gaz in bricheta Zippo care a ramas (pt a cata oara!?!) goala, sa-mi calc camasa, sa conduc, sa lucrez (la dracu, de ce nu m-au invatat ai mei sa fur!?!), sa dau examene, sa-mi inec matricea neuronala, sa ma duc in a 5-a dimensiune…sa nu intarzii si de data asta.

Diminetile imi sunt marcate aceeasi himera. Cand aprind lumina, o mana apare de sus si-mi lasa un bulgare de nisip in palma. Nisipul, incontestabil ascultator, cade si se imprastie pe podea. Si toata ziua car bulgarele asta imaginar cu mine, pe care-l verific regulat (sunt obsedat sa stiu cat e ceasul). Cateodata nispul cade mai incet, de obicei, cand vine uichdend-ul. Cateodata imi doresc ca mana sa apara din nou, sa-mi dea un nou bulgare. Cred ca pentru asta s-a inventat cafeaua & co. Dar nu tine.

Bulgarele nu are decat 24 de ore. Orice secunda in plus, o platesti carnal.

Dar unde, unde sa le bagi pe toate? Unde poti sa controlezi ce intra in sistem, cand vrei atat de mult?

Hai, am ajuns la nivelul 2, tine-te. It’s going to be a bumpy ride, sonny Jim!